Descoperă

Ceva care să vă dea de gândit!

„Uitaţi de Bram Stoker, uitaţi de vampirii de la Hollywood şi de faptele întunecate ale nopţii. Transilvania este unul dintre cele mai plăcute, pline de lumină şi flori locuri de pe pământ. Ce este cu adevărat incredibil despre acest colţişor al României, aşezat în curbura Carpaţilor, este că peisajul rural, de păşunat, aşezarea caselor şi satelor săseşti şi stilul de viaţă restrâns şi familial al locuitorilor au rămas neschimbate de secole. Este, în esenţă, un vestigiu al Europei medievale.”

— Spune scriitoarea Philippa Davenport

Din secolul al XII-lea până la căderea lui Ceuşescu, Transilvania sud-estică i-a găzduit pe saşii din nord-vestul Germaniei. Curajoşi, creativi şi harnici pioneri, saşii au venit (la chemarea lui Pied Piper din Hamelin, după cum spune legenda) pentru a apăra graniţele de est ale Regatului Ungariei de invadatorii care veneau din stepe. Au construit oraşe şi sate fortificate, cu biserici monumentale, au stabilit familii de ţărani prospere şi au continuat să protejeze teritoriul de atacurile tătarilor şi ale turcilor timp de secole. Dar, după revoluţia din România, încurajaţi de oferte din Germania de a trece graniţa şi de „repatriere”, saşii au plecat în cârd, decimând populaţia locală. Acum UE încurajează – dar şi ameninţă – economia rurală fragilă care mai există.

Bineînţeles, Transilvania nu poate fi conservată cu naftalină şi levănţică, precum un parc de distracţii medieval. Este nevoie urgentă de un management cu simţ practic şi durabil care să respecte şi să protejeze biodiversitatea regiunii, de asemenea găsind modalităţi viabile de a păstra şi revitaliza agricultura tradiţională, mâncărurile, obiceiurile şi meşteşugurile. Agricultura extensivă este în pericol de a deveni intensivă. Afacerile comerciale nechibzuite şi lacome, de geneză locală sau inspirată de la Brussels, ar putea distruge în doar câţiva ani ceea ce s-a creat de-a lungul câtorva secole.

La îndemnul ADEPT, o fundaţie caritabilă care se ocupă cu promovarea regiunii şi informarea publicului pentru a lua atitudine în legătură cu situaţia locală şi a face ceva, m-am dus şi eu să văd satele săseşti din Transilvania. Am simţit că am păşit într-o altă lume. Flori sălbatice şi diverse ierburi cresc în abundenţă, la fel de splendide ca şi cele din tapiseria medievală „Doamna şi unicornul”. Regiunea de ţară se revarsă pe o întindere deschisă cât vezi cu ochii, neîntreruptă de împrejmuiri, garduri sau porţi. Existenţa micilor proprietari locali este grea, laborioasă şi profund impresionantă. Autonomia fiecărei gospodării si trocul sunt norma aici. Creştem sau facem ce avem nevoie. Laptele de vacă poate fi singura sursă de venit a unui sătean oarecare. Nu există nici un supermarket în apropiere, bineînţeles.


Go to Top